Arhitectura Educațională – În viziunea Quadratum Architecture

Educația nu se rezumă doar la conținutul predat, ci și la spațiile în care are loc procesul de învățare. Școlile, grădinițele și campusurile universitare nu sunt simple structuri din beton și sticlă, ci adevărate ecosisteme care influențează modul în care copiii și tinerii cresc, colaborează și se dezvoltă.

Proiectarea unor astfel de spații este mai mult decât un exercițiu tehnic – este o responsabilitate ce modelează viitorul. Funcționalitatea trebuie să se împletească armonios cu inspirația, iar siguranța cu flexibilitatea. O școală bine proiectată nu doar că facilitează învățarea, ci o transformă într-o experiență stimulativă și adaptată nevoilor fiecărei generații.

În acest context, Quadratum Architecture abordează arhitectura educațională cu o viziune clară: școlile trebuie să fie mai mult decât locuri de studiu – ele trebuie să devină spații care inspiră și sprijină dezvoltarea elevilor. Cu o echipă interdisciplinară ce combină experiența arhitecților seniori cu entuziasmul noii generații, Quadratum proiectează medii educaționale sigure, flexibile și sustenabile, gândite pentru a stimula curiozitatea și creativitatea celor care le vor folosi zi de zi.

Vă invităm să descoperiți viziunea Quadratum Architecture asupra arhitecturii dedicate educației și modul în care designul bine gândit poate influența traiectoria învățării și a viitorului generațiilor de mâine.

Cine sunt oamenii care formează echipa Quadratum Architecture? Ce caracteristici, valori și perspective unesc această echipă pentru a redefini spațiile educaționale?

Quadratum Architecture a fost fondat de arhitecții Patricia Sturzoiu și Emanuel Vișan, care, alături de o echipă solidă de suport, formată din upper și middle management, duc la capăt fiecare misiune cu profesionalism și determinare. Evoluția companiei de la 12 membri în 2021 la peste 50 în 2025 este o dovadă clară că această ramură a proiectării este puternică, competitivă și extrem de relevantă pe piață și dincolo de ea.

Quadratum Architecture este o echipă numeroasă și interdisciplinară, formată din arhitecți, ingineri structurali și de instalații, specialiști BIM și profesioniști din domenii conexe precum Project Management, ofertare și achiziții. Această diversitate ne permite să abordăm proiectele educaționale dintr-o perspectivă integrată, asigurând soluții eficiente și durabile.

Principiile care ne ghidează sunt colaborarea, excelența și responsabilitatea, iar filosofia noastră pune accent pe implementarea proiectelor, nu doar pe conceptualizarea lor. Ne asumăm rolul de a transforma ideile în realitate, având mereu în vedere funcționalitatea și viabilitatea fiecărei soluții. În loc să privim constrângerile ca limitări, le considerăm oportunități pentru a inova și optimiza. Creăm spații educaționale care nu doar răspund nevoilor actuale, ci sunt proiectate pentru viitor.
 

Cum vedeți conceptul de „școală a viitorului”? Care sunt elementele esențiale care transformă o clădire școlară într-un spațiu inovator de învățare?

Conceptul de „școală a viitorului” nu înseamnă doar o clădire modernă, ci un mediu de învățare construit inteligent, capabil să răspundă la nevoile în continuă schimbare ale elevilor și profesorilor. Esențială este flexibilitatea: un design modular, cu spații adaptabile, care permit transformarea rapidă a sălilor de clasă în funcție de tipul de activitate desfășurată. Pereții mobili, mobilierul reconfigurabil și integrarea tehnologiei creează un spațiu care stimulează colaborarea, experimentarea și autonomia în învățare.

În viziunea noastră, o școală inovatoare trebuie să susțină atât interacțiunea socială, cât și concentrarea individuală. Prin urmare, pe lângă sălile de clasă, sunt esențiale spațiile comune flexibile, zonele de lucru colaborativ, dar și colțurile de studiu și reflecție, integrate armonios în ansamblul arhitectural. Acestea nu sunt doar simple adiții, ci elemente-cheie care sprijină diferite stiluri de învățare și nevoile fiecărui utilizator al spațiului.

Un alt aspect fundamental este sustenabilitatea, atât din perspectiva materialelor utilizate, cât și a eficienței energetice. O școală trebuie să fie economică și responsabilă din punct de vedere ecologic, valorificând soluții pasive pentru iluminat și climatizare, utilizând materiale reciclabile, din surse regenerabile și reducând consumul de resurse. 

În plus, relația dintre clădire și exterior joacă un rol esențial – zonele verzi, curțile interioare și spațiile exterioare bine integrate contribuie la bunăstarea elevilor și la diversificarea modului în care se desfășoară procesul educațional.

Pentru noi, proiectarea școlii viitorului înseamnă o gândire echilibrată, unde estetica, funcționalitatea și sustenabilitatea sunt aliniate pentru a crea un mediu educațional care evoluează odată cu generațiile pe care le deservește.

Ce principii fundamentale urmărește Quadratum atunci când proiectează o școală? În viziunea echipei, ce face ca o școală să aibă „suflet”?

Atunci când proiectăm o școală, ne concentrăm pe crearea unui mediu de învățare funcțional, flexibil și conectat cu nevoile utilizatorilor. Ne îndepărtăm de tiparele standard și căutăm soluții inovatoare pentru fiecare detaliu al spațiului.

Ferestrele, de exemplu, nu trebuie să urmeze dimensiunile convenționale. Propunem alternative care păstrează siguranța, dar permit mai multă lumină naturală și deschidere vizuală, evitând parapetul rigid de 90-100 cm. Culoarea este integrată cu atenție, evitând excesul vizual, pentru a crea un mediu plăcut și echilibrat.

Spațiile sunt gândite pentru a fi dinamice și incluzive. Grupurile sanitare sunt reconfigurate cu zone de lavoar accesibile în holuri, iar alveolele interioare și exterioare oferă locuri de socializare și întâlnire informală. Utilizăm fiecare metru pătrat construit – terasele devin zone pentru sport, relaxare sau grădinărit, iar spațiile tehnice sunt integrate inteligent pentru sustenabilitate.

Fluxul dintre interior și exterior este gândit pentru a fi intuitiv și accesibil, astfel încât elevii să poată ieși rapid în pauze și să revină fără bariere în sălile de clasă. Creăm locuri care devin memorabile și care adaugă valoare experienței educaționale, cum ar fi biblioteca Școlii Stupini, extinsă într-un spațiu de lectură în aer liber.

Depozitarea este optimizată prin integrarea de alveole în sălile de clasă, generând spații utile și pe holuri – fie locuri de odihnă, fie zone de expunere pentru proiectele elevilor. Aceste detalii creează o școală care nu doar funcționează eficient, ci și inspiră utilizatorii.

Un alt principiu cheie este configurarea unui spațiu comun amplu la intrare, atunci când proiectul o permite. Atriumul nu este doar o zonă de acces, ci un spațiu multifuncțional, ideal pentru evenimente, adunări și activități extracurriculare, mai ales în școlile mai mici care nu dispun de săli de festivități.

Prin crearea de momente arhitecturale memorabile, sperăm ca acestea să devină fundalul pentru amintirile copiilor, contribuind la felul în care percep și trăiesc experiența școlii. O bibliotecă extinsă într-un spațiu de lectură în aer liber, o terasă transformată într-un loc de relaxare sau un atrium generos la intrare – toate acestea sunt elemente care îmbogățesc viața de zi cu zi a elevilor și le oferă contexte noi de explorare și interacțiune. 

În viziunea noastră, „sufletul” unei școli nu este un concept abstract, ci rezultatul unui design atent, care îmbină funcționalitatea cu elemente care inspiră, stimulează și creează conexiuni reale între spațiu și utilizatorii săi.

În calitate de arhitecți, ce ați vrea să puteți transforma în peisajul educațional actual? Dacă ați avea o „baghetă magică”, care ar fi primul lucru pe care l-ați schimba în designul școlilor?

Un pilon important al filozofiei noastre este ridicarea calității arhitecturale în România. Ne mândrim cu proiectul Campusul Educațional, care a demonstrat că se poate realiza arhitectură de calitate chiar și cu bugete restrânse – fiind nominalizat în cadrul Anualei, Bienalei, BigSEE sau, mai recent, Share Awards. Totuși, pentru ca aceste exemple să devină normă, bugetele alocate proiectării trebuie să fie calibrate la complexitatea acestui tip de clădiri. Am întâlnit cazuri în care beneficiarii aspirau la proiecte de milioane de euro, dar nu erau dispuși să aloce un procent rezonabil de 5-7% pentru proiectare. Costurile au crescut în toate domeniile, iar atunci când se face rabat la această etapă, rezultatul final suferă pe întregul proces, afectând atât calitatea construcției, cât și eficiența spațiilor create.

Dincolo de aspectele financiare, ne dorim să transformăm spațiile rigide și limitative ale școlilor tradiționale în medii flexibile și adaptabile, care să răspundă mai bine nevoilor actuale de învățare. Designul școlilor trebuie să susțină o structură dinamică, care facilitează atât învățarea individuală, cât și colaborarea, încurajând totodată dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale elevilor. Renunțarea la coridoarele înguste și clasele mici, în favoarea unor spații modulare, dotate cu mobilier adaptabil, poate contribui la acest proces. În plus, conectarea cu natura prin terase, grădini exterioare și spații de relaxare în aer liber poate aduce un plus de valoare, oferind un mediu echilibrat și favorabil dezvoltării copiilor.

Într-o lume în care societatea și tehnologia evoluează rapid, școala trebuie să rămână o oază de interacțiune directă, unde copiii își pot cultiva nu doar cunoștințele, ci și creativitatea. 

Educația viitorului ar trebui să încurajeze cursuri multidisciplinare, în care materiile nu mai sunt tratate izolat, ci interconectate. De exemplu, orele de botanică ar putea include atât noțiuni de biologie și nutriție, cât și activități practice, precum plantarea într-o seră sau o grădină exterioară. Educația fizică ar putea fi completată cu anatomie aplicată, iar orele de artă ar putea explora desenul tehnic și reprezentarea grafică a datelor. Aceste abordări nu doar că reflectă realitatea vieții moderne, unde rareori lucrurile sunt strict liniare, dar oferă și un cadru mai aplicat și captivant pentru învățare.
 

Dacă am compara o școală tradițională cu una proiectată de Quadratum, care ar fi diferențele vizibile? Cum transformați spațiile educaționale pentru a stimula creativitatea și colaborarea în rândul elevilor?

Diferențele concrete pe care le propunem în designul școlilor se pot vedea în proiectele noastre aflate în curs de execuție, precum extinderea Școlii „Federico Garcia Lorca” – Școala 195, extinderile altor unități de învățământ și conceptul pregătit pentru noul campus al Școlii nr. 79. Pe lângă reabilitări, consolidări și proiecte pentru școli noi, portofoliul nostru cuprinde numeroase extinderi și reconfigurări ale școlilor construite în perioada socialistă, unde provocările sunt diferite față de construcția de la zero, dar unde aplicăm aceleași principii arhitecturale pentru a asigura un mediu educațional optim.

Dacă ne uităm spre vest sau către alte țări dezvoltate, vedem că ceea ce în România este considerat „școala tradițională” este deja un concept depășit de zeci de ani. De fapt, aceste clădiri, construite în anii ’70, au rămas în mare parte neschimbate, deși au trecut peste 50 de ani de la realizarea lor – un întreg jumătate de secol. Este evident că aceste spații nu mai pot corespunde nevoilor actuale de educație, în contextul unei societăți și al unui sistem educațional care s-au transformat fundamental.

În aceste proiecte, principiile menționate anterior nu sunt doar opțiuni estetice sau funcționale, ci devin o necesitate. Atunci când extinzi o școală existentă, ești adesea limitat de înălțimea liberă de nivel, de elemente structurale suplimentare sau de necesitatea integrării echipamentelor de ventilare, fără a compromite aportul de lumină naturală. În toate extinderile noastre, am ajuns la soluția de a reduce parapetul clasic la Hp 0.00, utilizând un panel inferior din sticlă securizată și armată, echivalent cu un parapet plin din punct de vedere al siguranței, dar care maximizează lumina naturală și senzația de deschidere a spațiului.

În orice situație complexă, se poate găsi o soluție naturală și eficientă – de multe ori, cea mai simplă abordare este și cea mai funcțională. Am reușit să transformăm deja zeci de școli vechi, fie ele socialiste sau chiar istorice, unele datând din 1880 și clasificate ca monumente, în unități de învățământ conforme cu cerințele tehnice actuale. Aceste școli beneficiază acum de aport integral de aer proaspăt, iar unele sunt dotate cu sisteme BMS și senzori multifuncționali în sălile de clasă, asigurând un mediu optim pentru învățare.

Există un proiect de școală anume care a fost deosebit de provocator sau care a adus o mare satisfacție echipei? Ce lecții ați învățat din acest proiect și cum v-au influențat experiențele pentru proiectele viitoare?

Un proiect deosebit de provocator și probabil unic în România este „Școala Mihai Ionescu,” unde am integrat două funcțiuni – școală și biserică – pe un sit cu o istorie de peste 100 de ani. Această combinație ne-a pus în fața unor provocări arhitecturale și tehnice complexe, dar și a unei oportunități rare de a crea un spațiu care servește atât educației, cât și comunității într-un mod organic și coerent.

Din punct de vedere tehnic, una dintre soluțiile cele mai inovatoare pe care le-am aplicat a fost pentru tavanul sălii principale, unde structura rămâne aparentă. Acest spațiu funcționează ca biserică, dar și ca sală de festivități pentru școală în timpul săptămânii, ceea ce a impus un nivel ridicat de flexibilitate și optimizare a fiecărui element constructiv. De asemenea, am utilizat plafon casetat din beton armat post-tensionat, configurat pentru a asigura deschideri mari fără stâlpi interiori, optimizând astfel spațiul și reducând cantitatea de material utilizată - pentru a crea deschideri largi, eliminând stâlpii interiori și asigurând astfel un spațiu deschis, potrivit atât pentru actul religios, cât și pentru evenimente școlare.

Lucrul pe un sit urban limitat a impus o gestionare atentă a fiecărui metru pătrat, pentru a integra toate cerințele funcționale și tehnice – de la spații de învățare și zone administrative, până la cerințele specifice ale lăcașului de cult. Mai mult decât un simplu proiect, „Școala Mihai Ionescu” demonstrează cum arhitectura poate aduce împreună trecutul și viitorul, creând un spațiu care își respectă istoria, dar care răspunde în același timp nevoilor contemporane ale unei comunități diverse.