RE:EDU Cluj — începutul unei conversații naționale despre arhitectura educației

Cluj-Napoca a fost, în această toamnă, gazda primei conferințe RE:EDU, un proiect național de cinci conferințe-dialog, inițiat de Uniunea Arhitecților din România, Revista Arhitectura și Tarkett România. Pornite de la obiectivul comun de a crea o punte între arhitectură, educație și comunitate, evenimentul invită să regândim împreună spațiile în care cresc și se formează viitorii oameni mari. Proiectul va ajunge, în 2025, și în Oradea, Timișoara, Iași și București.

Scopul RE:EDU este de a deschide un dialog interdisciplinar despre felul în care arhitectura și designul pot susține educația, construind spații adaptate nevoilor copiilor și profesorilor de astăzi.
Este o invitație la colaborare între arhitecți, educatori, autorități și comunități — pentru a regândi împreună locurile în care cresc oamenii mici și se formează viitorii oameni mari, inițiativă care, la nivel local, a fost susținută și de OAR Transilvania, Primăria Cluj-Napoca, Pavilionului Tinerilor – Centrul de Cultură Urbană și Perpetuum. 
 

Cluj – locul de început al unei mișcări naționale

Ediția de la Cluj a adus în același loc profesioniști din domenii diferite, uniți de aceeași dorință: de a reconstrui viziunea despre arhitectura dedicata educații începând cu o analiza critica a spațiul în care aceasta prinde viață.
Conferința s-a deschis cu cei trei speakeri invitați și a moderatoarei evenimentului, pentru ca apoi să se transforme într-un dialog deschis cu publicul — la care s-au alăturat reprezentanți ai administrației locale, directori de școli, profesori de gimnaziu și universitari, ONG-uri, studenți și arhitecți implicați în proiectele autorităților publice.

Atmosfera a fost una vie și autentică, în care ideile și experiențele s-au completat reciproc. RE:EDU Cluj a demonstrat că schimbarea reală în educație poate începe atunci când toți actorii implicați se așază la aceeași masă și se ascultă reciproc inainte de a emite convingeri. Atmosfera a fost una de deschidere și colaborare: ideile s-au legat de realitate, iar discursurile s-au transformat în planuri concrete, discutând despre cum pot aduce împreună resurse, experiență și voință pentru a transforma școlile în spații vii, nu doar în coji funcționale.

Primele voci RE:EDU s-au auzit la Cluj

Discuțiile de la RE:EDU Cluj au debutat prin contribuțiile a trei speaker invitați care au reușit să genereze perspective complementare asupra arhitecturii educaționale: Diana Calfa, sociolog și specialist în amenajări interioare pentru instituții educaționale, cofondator Morphoza,   Mihai Racu, președinte UAR Cluj, fontator Arhibox, arhitect și profesor universitar; și Sorana Pogăcean, vocea caldă și fondator al Asociației Toți Copiii Citesc. Fiecare dintre ei și-a adus propria experiență și viziune, dând naștere unei conversații valoroase, interactive și provocatoare, în care perspectivele teoretice, practice și pedagogice s-au întâlnit și s-au completat reciproc.

Dialogul a fost facilitat de Robert Farczadi, fondator al Project A Architects, arhitect și profesor, care a deschis discuția, a ghidat-o și a întreținut interacțiunea atât între speaker, cât și cu participanții din public.

Rolul său nu s-a limitat la moderare: uneori a condimentat conversația cu întrebări provocatoare și perspective proprii, stimulând idei noi și transformând conferința într-un schimb dinamic de experiențe și opinii. Astfel, a transformat întâlnirea într-un schimb viu de idei și experiențe, atât prin vocile speakerilor, cât și prin intervențiile participanților și invitaților din public. A reușit să creeze un cadru în care teoriile arhitecturale, experiențele educaționale și nevoile comunității s-au întâlnit pentru a contura o viziune integrată asupra spațiilor dedicate educației.

Pornind de la o perspectivă umană asupra designului școlar, Diana Calfa, sociolog și specialist în amenajări interioare pentru instituții educaționale de prestigiu precum British School și Transylvania College, a adus în prim plan faptul că spațiul de învățare nu se construiește doar cu măsurători și reguli, ci cu empatie și înțelegere față de cei care îl folosesc. A evidențiat importanța ergonomiei, siguranței și adaptării la nevoile diferitelor vârste, dar mai ales rolul spațiului ca partener activ în procesul de învățare, capabil să sprijine copilul în fiecare etapă a dezvoltării.

Urmărind acest traseu al centrării discuției pe beneficiar, Sorana Pogăcean, fondatoarea Asociației Toți Copiii Citesc, a adus vocea educației trăite zilnic, în contact direct cu copiii. Ea a vorbit despre importanța emoției, a siguranței și a grijii în arhitectura școlară. Ea a arătat cum un spațiu bine gândit poate deveni parte din lecție, primind copilul, ascultându-l și sprijinindu-l să crească, dar și stimulând curiozitatea și dorința de a învăța.

„Un spațiu bine gândit poate deveni parte din lecție – un loc care primește copilul, îl ascultă și îl sprijină să crească.”

Continuând firesc perspectiva umană, conversația a fost dezvoltată într-o nouă direcție de Mihai Racu. Arhitect, profesor universitar, prodecan al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca, dar și președinte al Filialei Cluj a Uniunii Arhitecților din România, acesta a oferit o perspectivă echilibrată asupra arhitecturii educației ca instrument de formare socială.
El a vorbit despre responsabilitate și despre misiunea arhitectului care proiectează infrastructura educațională de a îmbina constrângerile bugetare și normative cu nevoia de creativitate, emoție și umanitate.
Pornind de la ideea ca o școală nu e doar o clădire, ci o lecție despre cum se construiește lumea, Mihai Racu a subliniat în cadrul dialogului, dublul rol al arhitecturii educaționale: acela de a facilita educația ce se întâmplă în interiorul școlii, dar și cel de a transmite un semnal societății și a educa, prin imagine, referitor la statutul școlii, importanța ei, dar de a transmite un mesaj clar privind raportarea societății la aceasta ca fiind un pilon esențial. Astfel, obiectul de arhitectură destinat educației devine un simbol plurivalent, fiind în același timp un nucleu funcțional al comunității.

O conferință despre oameni, nu doar despre clădiri

RE:EDU Cluj  a arătat că arhitectura educațională nu se rezumă la planuri și materiale, ci la o cultură a grijii și responsabilității.
Când profesorii, arhitecții și administrațiile locale lucrează împreună, rezultatul este un spațiu care nu doar găzduiește educația, ci o inspiră.

Printre ideile extrase din discuții:
•    Spațiul este un actor educativ, nu doar un decor.
•    Calitatea mediului fizic influențează motivația, atenția și starea de bine a elevilor.
•    Schimbarea începe cu colaborarea dintre specialiști și comunitate.
•    Colaborarea constantă între comunitatea educațională și specialiștii în arhitectură este cheia pentru școli relevante și durabile;
•    Este nevoie de modele locale, replicabile, care să demonstreze cum spațiul influențează învățarea și starea de bine;
•    Schimbarea pornește din înțelegerea nevoilor reale ale utilizatorilor — copiii, profesorii, părinții.

Astfel, prima conferință din seria RE:EDU a pus bazele unei conversații care va continua în următoarele orașe ale țării, fiecare discuție dintr-un nou oraș pornind de la un alt aspect esențial al educației și adăugând propria perspectivă și propriul exemplu de bună practică.

Implicarea Tarkett România

Pentru Tarkett, implicarea în RE:EDU este o continuare firească a misiunii sale: de a crea spații sustenabile, sigure și inspirate de nevoile reale ale oamenilor.
Prin materiale durabile, soluții acustice și design orientat spre bunăstarea utilizatorului, Tarkett sprijină ideea că mediul de învățare poate deveni parte activă din lecție — un spațiu care contribuie la formarea caracterului, a atenției și a bucuriei de a învăța.

Urmează: Oradea, Timișoara, Iași și București

Privind înainte

După Cluj, RE:EDU merge mai departe – spre Oradea, Timișoara, Iași și București, aducând cu fiecare ediție noi voci, noi perspective și noi exemple de bune practici, în speranța construirii unei rețele naționale de idei și acțiuni pentru școala viitorului. Așadar, proiectul continuă drumul prin celelalte mari orașe ale țării, ducând cu sine aceeași convingere: „Educația are nevoie de spații care să o susțină, nu doar să o adăpostească“, adresând în același timp tuturor partenerilor de dialog o întrebare: Cum putem construi împreună spațiile unde educația devine inspirație și unde creștem, cu grijă, viitorii oameni mari?

Răspunsurile vor veni pas cu pas, prin dialog, colaborare și curajul de a transforma ideile în acțiune.