Moderator al educației, sau educarea moderatorului: Robert Farczadi
Robert Farczadi navighează zilnic între idei, concepte, planuri și oameni. Arhitect de profesie și profesor la Facultatea de Arhitectură din Târgu Mureș, el privește spațiile educaționale ca pe un cadru care modelează experiențe, comportamente și relații. În același timp, rolul de moderator și facilitator al conversației din cadrul conferințelor RE:EDU Cluj și Oradea l-a obligat să gestioneze dinamici complexe: să mențină dialogul deschis, să echilibreze vocile diferite și să transforme întrebările provocatoare în conversații constructive.
Acest dublu rol – al arhitectului și al moderatorului – a generat o negociere internă subtilă între rațiunea proiectantului, dorința de a împinge limite și necesitatea de a asculta, media și ghida discuția. Experiența academică îi permite, de asemenea, să aducă o viziune pedagogică și teoretică în conversațiile practice despre spațiile educaționale.
Pornind cu toate aceste aspecte la drum și fiind convinși că a fi moderator la RE:EDU înseamnă să gestionezi discuții complexe între specialiști din domenii variate — arhitecți, constructori, administrații, educatori, decidenți etc. — deschidem un dialog savuros cu primul moderator al seriei RE:EDU. Într-o manieră caracteristică, lipsită de inhibiții și de orice fel de ocoliș, aflăm despre rolul de moderator și facilitator cât și despre despre parcurs și experiență.
Robert, am vrea să aflăm perspectiva ta, fără political correctness sau alte filtre care ne pot cenzura ori îngrădi libertatea de exprimare. Cum a fost „călătoria” moderatorului Robert, de la începutul tumultuos la implementarea de succes și feedbackul pozitiv extraordinar?
„Trebuie să moderezi o conferință pe tema educației. Nu, nu te întreb, îți spun!”
Cam așa am ajuns eu să moderez seria de conferințe din Cluj-Napoca și Oradea. Inițial, am fost destul de sceptic să accept rolul de moderator la o conferință. Sincer, întotdeauna mi-a plăcut mai mult să mă aud vorbind decât să-i provoc pe alții să vorbească. Mă gândeam că o să fie o chestie cam neinteresantă, un fel de suport de microfon glorificat; să citesc câteva prezentări și atât. Seria de conferințe Re:edu însă, a devenit o inițiativă națională care își propune să deschidă un dialog despre modul în care arhitectura și designul pot susține educația, construind spații adaptate nevoilor copiilor și profesorilor de astăzi.
„- Bine, dar ce să moderez eu?
- Am toată încrederea că o să te descurci fenomenal… îi faci să vorbească și, dacă poți, nu-i lași să se bată! 😊
- Deloc?
- Deloc! Doar in idei si argumente!”
De fapt, s-a dovedit că era și o parte de comedie. Un fel de stand-up, doar că spontan. Încercam să îndrept discursurile complicate, să gestionez momentele în care un vorbitor dezvolta o relație amoroasă de exclusivitate cu microfonul și nu voia să îl mai împartă și, cel mai important, să nu râd prea tare când cineva începea să vorbească despre „poeticitatea betonului” sau „echilibrul între gol și plin”. În unele momente părea ca și cum ai încerca să stăpânești o turmă de pisici furioase.
Dar publicul? Și el tot „furios”? Cum a fost interacțiunea cu el și care a fost gradul de implicare? RE:EDU este, până la urmă, un dialog.
Da, mai ales publicul! A fost mișto, a vrut să participe, să întrebe, să își exprime opinii; și când nu au vrut i-am ajutat eu să o facă…Până la urmă, a fost o experiență care m-a făcut să înțeleg că a fi moderator înseamnă, de fapt, să administrezi un fel de „teatru” arhitectural temporar, cu aplauze și tăceri, dar și cu o doză sănătoasă de umor involuntar.
Aproape că a devenit un joc de-a echilibrul, totul într-un decor de termeni și proiecte. La final, nu puteam spune decât că, din sceptic, am ajuns să văd această experiență ca pe o provocare plină de momente haioase, pe care nu aș ezita să o repet – nu chiar acum, dar poate… curând…
Bine, dar despre ce e RE:EDU? Dacă ar trebui să îmi spui pe scurt, din perspectiva lui Robert, arhitect, profesor, moderator, părinte, dar și încă un copil visător — cum ai sumariza această serie de conferințe?
Este espre tine, despre mine, este despre toți cei care învață, adică despre toată lumea. Este despre unde se naște schimbarea în educație.
Pentru mine a fost despre contribuția la o mișcare națională de transformare a educației, crearea de conexiuni între profesioniști, stimularea dialogului autentic și generarea de idei inovatoare pentru spațiile școlare.
Robert Farczadi ne arată că arhitectura educației nu este doar despre proiectare, ci și despre dialog, mediere și ascultare. Rolul său de facilitator a evidențiat cum spațiile educaționale pot fi reflectate, discutate și îmbunătățite atunci când vocile tuturor actorilor se întâlnesc.
Astfel, arhitectura devine nu doar un cadru, ci un proces viu, care se metamorfozează și evoluează odată cu comunitatea pe care o deservește.
La Tarkett, credem că spațiile educaționale pot fi parte din lecție, nu doar fundalul ei.
RE:EDU ne confirmă că adevărata schimbare începe atunci când arhitecții, profesorii și comunitatea învață să gândească împreună. Prin materiale sigure, sustenabile și create cu grijă pentru cei mici, Tarkett își continuă misiunea de a construi o arhitectură a grijii – una care inspiră, sprijină și crește odată cu copiii.