RE:EDU Inițiativă națională, cu implementare și susținere locală. Interviu Perpetuum- partener local al RE:EDU Cluj

RE:EDU nu este doar o conferință despre arhitectura educației — este un spațiu de dialog în care arhitecți, educatori, autorități și comunități își unesc vocile pentru a gândi împreună școlile viitorului. Inițiată de UAR (Uniunea Arhitecților din România), Revista Arhitectura și Tarkett România, inițiativa explorează cum spațiile de învățare pot fi nu doar funcționale, ci și inspirante, sigure și adaptate nevoilor reale ale elevilor și profesorilor.

În cadrul primei ediții a RE:EDU — conferința dialog care deschide un nou capitol pentru arhitectura educațională din România — localitatea Cluj-Napoca a găzduit o întâlnire de excepție între arhitecți, educatori, autorități și comunitate. Evenimentul a fost posibil și datorită implicării partenerilor locali — printre ei, Perpetuum, reprezentată de Octavia Suta.

În fiecare dintre cele cinci orașe în care s-a desfășurat RE:EDU, proiectul a beneficiat de sprijinul unui partener local, care a adus experiență practică și a facilitat legătura cu comunitatea. La Cluj-Napoca, acest rol a fost preluat de Perpetuum, care a răspuns invitației de a susține inițiativa RE:EDU nu ca simplu furnizor, ci ca actor conștient de responsabilitatea sa socială: să contribuie la conturarea spațiilor de învățare ca locuri vii, adaptate nevoilor copiilor, profesorilor și comunității. Alegerea lor reflectă valori care merg dincolo de business — dorința de a modela un mediu educațional contemporan, uman, sustenabil și deschis la dialog. 

Respectând misiunea de a aduna la aceeași masă toate vocile implicate din segmentul educațional și de a pune în oglindă diverse perspective, inițiem astăzi încă o conversație și un proces de reflecție și acțiune reală pentru arhitectura educației și discutăm cu Octavia Suta, care ne împărtășește în acest articol perspectiva companiei pe care a reprezentat-o. Analizăm așadar provocările și oportunitățile, apăsările dar și satisfacțiile din implicarea în infrastructura educațională.

V-ați alăturat fără echivoc demersului RE:EDU și ați sprijinit evenimentul de la Cluj. Ce valori comune v-au determinat să vă implicați ca partener local în RE:EDU?
De ce ați considerat important ca Perpetuum să fie parte din această conversație despre arhitectura educației? Există o viziune sau un set de principii (sociale, etice, de sustenabilitate etc.) care vă ghidează decizia?

Perpetuum se ghidează după câteva valori esențiale: inovație continuă, sustenabilitate, responsabilitate socială – valori pe care le-am regăsit în misiunea RE:EDU.

Ne-am alăturat demersului Re Edu deoarece împărtășim aceeași viziune despre importanța dialogului între arhitecți, constructori, autorități, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ în vederea creării unor spații educaționale moderne pentru elevi, care să vină în întâmpinarea nevoilor acestora.

Considerăm că trebuie să privim școala nu doar ca pe un cadru de desfășurare a procesului de învățare, ci ca pe un mediu care inspiră, dezvoltă creativitatea copiilor, care educă, un spațiu care protejează integritatea fizică și emoțională a copiilor, dar deopotrivă care sunt adaptate și nevoilor profesorilor și a comunității. Transformarea educației începe de la modul în care sunt proiectate spațiile în care se descoperă potențialul, se dezvoltă aptitudinile oamenilor de mâine.

Susținem dialogul continuu între toți factorii de răspundere implicați în proiectarea și execuția spațiilor de învățământ în vederea creării unor medii educaționale mai flexibile, mai sănătoase, sustenabile și adaptate viitorului.

Ce v-a atras cel mai mult la mesajul și misiunea RE:EDU? Există o idee, un slogan sau o viziune din RE:EDU care a rezonat în mod special cu misiunea companiei voastre?

Ca iubitori de lucruri bine făcute, preocuparea noastră este să fim în strânsă legătură cu clienții și partenerii noștri pentru a le înțelege pe deplin nevoile și cerințele specifice. Ideea că arhitectura, designul, autoritățile și pedagogia trebuie aduse împreună pentru a crea spații educaționale eficiente a rezonat profund cu valorile noastre.

În plus, pentru că noi explorăm perpetuu cele mai noi tehnologii de pe piața internațională de profil, înțelegem natura mereu în schimbare a inovației, astfel că flexibilitatea a devenit punctul nostru forte, ne-a inspirat mesajul RE;EDU de a construi spații educaționale inovative.

Din perspectiva voastră — dacă ar trebui să numiți doar una, ce schimbare credeți că este cu adevărat necesară în arhitectura dedicată educației? Ce lipsește, în opinia voastră, în școlile actuale, dacă ne uităm la calitatea spațiului, adaptabilitate, siguranță, estetică, funcționalitate etc.?

Dacă ar fi să numim o singură schimbare esențială, care de fapt înglobează tot, aceasta ar fi construirea unui spațiu educațional centrat pe elev și nu pe instituția în sine, un spațiu flexibil, multifuncțional care se adaptează modelului de învățare.
Cel mai adesea, în spațiile construite școlare actuale lipsesc:

• Adaptabilitatea- adică renunțarea la aranjarea fixă a clasei, cu bănci pe rânduri și înlocuirea cu mobilier modular, ușor de reconfigurat, zone flexibile, pereți mobili etc; holurile care actualmente sunt spații folosite doar ca tranzit, ar putea fi reconfigurate pentru a servi: unor zone de meeting, zone pentru proiecte, pentru expunerea unor lucrări etc.
• Confortul: sunt multe probleme în multe școli legate de acustică, iluminat natural insuficient, ventilație deficitară, ceea ce afectează calitatea aerului, temperatura necorespunzătoare – vara, iarna;
• Elemente de siguranță insuficiente (colțuri, trepte, mobilier sigur, elemente de semnalizare etc) sau dacă există nu sunt bine integrate în spațiu și dau senzația de vechi.
• Estetica sau daca spatiile sunt estetice nu sunt intotdeauna si functionale;
• Estetica sau dacă spațiile sunt estetice nu sunt întotdeauna și funcționale;
• Infrastructura tehnologică insufiencientă sau care nu este bine integrată în spațiu (de exemplu cabluri peste tot, prize insuficiente, Săli care nu sunt prevăzute cu videoproiectoare etc.
• Exteriorul nu este amenajat, lipsesc zonele de verdeață.

Care sunt provocările reale pe care le percepeți în a transforma planuri/întâlniri de dialog (ca RE:EDU) în proiecte concrete în piață — având experiența voastră de companie de peste 35 ani în piață? Unde apar de obicei blocajele: normative, buget, mentalitate, implementare, întreținere? Credeți că există un decalaj între viziune și realitate — și dacă da, cum poate fi el redus?

Din experiența noastră în domeniu, pe partea de furnizare și instalare a finisajelor, credem că există discrepanțe majore între interesele și acțiunile actorilor implicați: proiectanți, constructori, finanțatori, autorități. Concret, am întâlnit diverse situații:

• Spații cu deficiențe în proiectare sau care au ales soluții pe partea de finisaje care nu sunt adecvate spațiului respectiv;
• Spații bine proiectate, produse corect alese de proiectant , dar care nu sunt puse în operă de constructori datorită fondurilor insuficiente;
• Neimplicarea mai activă și mai incisivă a proiectanților și designerilor în implementarea proiectelor pe care le-au realizat;
• Uneori proceduri de achiziție greoaie, întârzierea finanțării proiectelor , plății constructorilor care opresc, încetinesc, întârzie execuția proiectelor sau determină alegerea unor soluții de buget;
• Lipsa implicării a reprezentanților școlilor, care până la urmă sunt beneficiarii direcți ai acestor spații.

Ce rol vedeți pentru companii ca Perpetuum — furnizori și implementatori — în schimbarea pe care ne-o dorim cu toții în arhitectura destinată educației? Dar în inițiative ca RE:EDU?
Cum puteți contribui la tranziția de la „clădiri funcționale” la „spații care cresc oameni”? În raport cu inițiativa ca RE:EDU rolul e doar un sprijin logistic/financiar sau o responsabilitate reală de a modela mediul educațional?

Companii ca și Perpetuum cu experiență îndelungată în furnizarea și implementarea de soluții pentru școli au un rol esențial, pentru că ele sunt singurele care pot transforma viziunea în realitate executată corect. Concret ce putem face noi:

• Putem furniza informații proiectanților, designerilor privind noutățile apărute pe piața amenajărilor interioare și exterioare; 
• Putem de asemenea, acorda sprijin în alegerea celor mai adecvate soluții care să nu afecteze calitatea spațiului final, integritatea și sănătatea celor care își desfășoară activitatea în aceste spații și care să fie viabile pe termen lung;
• Noi suntem cei care putem transforma proiectul în realitate printr-o bună planificare a activităților, servicii de montaj de calitate, soluții rapide în cazul situațiilor neprevăzute, garanții reale și mentenanță;
• Putem oferi traininguri pentru beneficiarii spațiilor în vederea instruirii privind modul de întreținere, curățare a finisajelor furnizate.

 
Din experiența voastră de până acum — care e cea mai mare provocare în proiectele de arhitectură destinată educației din domeniul public? Ce vă sperie sau ce vi se pare cel mai dificil de gestionat (bugete, întreținere, adaptabilitate, acceptare socială, durabilitate)?

Sunt mai multe situații dificil de gestionat, după părerea noastră:

• Prima problema este cea a bugetului care nu este bine setat, fie pentru că procedura de atribuire a antreprenoriatului de execuție se întinde pe o perioadă prea lungă de timp, timp în care prețul materialelor și a manoperei se modifică, fie pentru că firmele de construcție care câștigă antreprenoriatul subbugetează, intenționat, în vederea câștigării lucrărilor; toate acestea aduc cu sine presiunea celui mai mic preț, ceea ce atrag soluții ieftine, inestetice, nefuncționare, cu implicații asupra sănătății, rezistenței pe termen scurt – ceea ce înseamnă costuri mari pe termen lung.
• Întreținerea spațiilor – necorespunzătoare și datorită bugetelor insuficiente și datorită lipsei cunoștințelor necesare privind modul de curățare și întreținere a produselor furnizate și instalate de noi. Un proiect bun poate fi compromis în câțiva ani dacă nu este întreținut corespunzător
• Chiar și acceptarea socială este o problemă, căci există întotdeauna o rezistență la schimbare, nu toți cei implicați în realizarea spațiilor educaționale au aceeași deschidere și își pun întrebări gen: „e necesar?“ , „de ce eu?“ „de ce nu alegem o soluție mai simplă?“

În proiectele educaționale publice, lanțul este lung, sunt implicați mulți factori: autorități, beneficiar, designer, proiectant tehnic, furnizor de materiale, constructor. Orice verigă slabă poate devia intenția inițială.

Octavia, știm că vii chiar din domeniul educației. Cum vezi tu personal lucrurile și lipsurile din infrastructura educațională — din experiența ta anterioară de formator? Ce ar trebui îmbunătățit pentru a răspunde cât mai potrivit nevoilor elevilor și profesorilor? Care sunt aspectele cele mai urgente din infrastructura școlară care ar putea fi schimbate prin proiecte de arhitectură educațională?

Într-adevăr, am avut oportunitatea de a începe o carieră universitară chiar după terminarea studiilor și am activat la început ca și preparator, apoi asistent universitar și apoi șef de lucrări într-o universitate privată din Cluj-Napoca. Din punct de vedere al spațiului în care mi-am desfășurat activitatea am trecut prin două etape: la început etapa în care facultatea nu avea clădirea proprie unde să-și desfășoare activitatea și funcționa în spații închiriate, unele cu destinații educaționale, altele nu, total neadecvate pentru activitatea universitară, iar apoi am avut șansa de a intra în clădirea proprie a Facultății, nouă, modernă, curată, luminoasă, cu spații adecvate activităților universitare, Săli de seminarii, laboratoare dotate mai mult sau mai puțin corespunzător, amfiteatre largi pentru desfășurarea cursurilor sau altor întâlniri, bibliotecă, cantină, birouri pentru cadrele didactice, toate sub același acoperiș.
Cu toate acestea, clădirea avea parte de un design rigid, clasic, un mediu rece, care, pe alocuri pot afecta energia, motivația, calitatea învățării.

Lăsând deoparte mediul în care mi-am desfășurat eu activitatea didactică și generalizând, câteva neajunsuri, care, după părerea mea, ar putea fi îmbunătățite în infrastructura școlară ar fi:

• Spații modulare, flexibile, fără elemente de mobilier masiv, greoi, care susțin metode moderne de predare, pe proiecte, pe echipe;
• Confort ambiental: Săli cu ecou, lumini reci, de tip neon cel mai adesea, care pâlpâie, geamuri greu de deschis, sistem de ventilație necorespunzător, neadaptat temperaturii de afară (prea cald vara și prea frig iarna);
• Lipsa unor spații interne de recreere a elevilor/studenților sau colțuri liniștite;
• Spații adecvate pentru profesori pentru pauzele dintre ore, pentru pregătirea cursurilor, pentru întâlniri interdisciplinare;
• Spații verzi inexistente sau prea mici pentru reducerea stresului în pauze;
• Holuri interminabile, inestetice, întunecoase uneori, spații irosite;
• Intrări neprietenoase;
• Pardoseli alese după principiul „cel mai ieftin“, fără să se ține seama de calitate, durabilitate în timp, estetică;
• Spații sportive neechipate corespunzător, cu pardoseli care pot afecta sănătatea celor care le utilizează frecvent.

Ce așteptări aveți de la o continuare a inițiativei RE:EDU în comunitatea locală — și ce credeți că trebuie să se întâmple pentru ca ideile să devină realitate? Ce pași concreți vedeți ca necesari: colaborare cu autorități, implicare comunitară, pilot uri, monitorizare, mentenanță, sensibilizare etc.? Unde vă vedeți implicarea în proiecte viitoare — ca partener, consultant, implementator, susținător activ?

Ne așteptăm ca RE:EDU să devină mai mult decât un eveniment de dialog, ca devină un cadru de lucru constant, un spațiu (nu neapărat fizic) continuu de întâlnire, confruntare și testare a ideilor între factorii implicați în construirea uor spații educaționale moderne: autorități, reprezentanți ai Inspectoratelor Școlare, ai școlilor, arhitecți, designeri, constructori, furnizori de materiale, astfel încât schimbările să fie vizibile în școli, grădinițe.

Pentru ca ideile să devină realitate ar fi necesari următorii pași:
-    Implicarea mai prezentă a autorităților locale, nu doar simbolică în vederea: asumării unor direcții comune, stabilirea unor bugete realiste, alegerea celor mai profesioniste echipe pentru proiectarea și execuția proiectelor;
-    Susținem formarea unei echipe de lucru mixtă, RE:Edu, pentru consultanță pe tot parcursul derulării proiectelor de investiție;
-    Realizarea unor proiecte-pilot, care să arate ca se poate lucre în echipă pentru a genera rezultate bune;
-    Crearea unor mecanisme continue de monitorizare și învățare continuă pentru ca în timp proiectele pilot să nu intre în desuet și să nu se deterioreze.
În proiectele viitoare RE:EDU credem că ar trebui să fim implicați pe o poziție în care să jucăm toate aceste roluri:
-    Partener în definirea direcțiilor de dezvoltare a proiectelor arhitecturale educaționale;
-    Consultant tehnic pentru a oferi specificații, recomandări de soluții, consultant în stabilirea bugetelor de investiție pe partea de amenajare a spațiilor;
-    Furnizor de materiale și servicii de instalare pentru punerea în operă a proiectelor.