RE:EDU Timișoara – dialog despre școlile care cresc viitorii oameni mari

Cum putem proiecta spații care nu doar găzduiesc educația, ci să o inspire? Poate arhitectura să devină un instrument de formare? Și, mai ales, cum putem construi școli care răspund nevoilor reale ale copiilor de astăzi și îi pregătesc pentru lumea următorilor 50 de ani?

După edițiile de la Cluj și Oradea, seria de conferințe RE:EDU a ajuns la Timișoara, deschizând un nou capitol al dialogului despre arhitectură, educație și responsabilitate. Proiectul, inițiat de Uniunea Arhitecților din România, Revista Arhitectura și Tarkett România, continuă să aducă la aceeași masă arhitecți, profesori, dezvoltatori, reprezentanți ai administrației și ai comunității locale — toți uniți de o întrebare comună: cum desenăm școlile care cresc viitorii oameni mari?

Timișoara – între formare și responsabilitate

Sub tema „Școli pentru viitor: cum desenăm spații care cresc viitorii oameni mari?”, ediția RE:EDU Timișoara a propus o conversație despre nevoi reale, etică și responsabilitate față de copil. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Menatwork Solutions, partener local.

Întregul eveniment, venit ca o completare firească a numărului 1/2025 al Revistei Arhitectura, a subliniat ideea școlii ca spațiu formator al viitorului, iar moderatorul acestei ediții, Dragan Dragomir, a introdus tema centrală, orientând dialogul către relația dintre spațiul construit, etica educației și responsabilitatea față de copil.

Spațiul educațional ca instrument de formare

Gazda întâlnirii a fost British International School of Timișoara, un spațiu care ilustrează concret modul în care arhitectura poate deveni parte activă din procesul de formare.

Evenimentul a început cu un tur ghidat al campusului, susținut de arhitectul Vlad Gaivoronschi, autorul proiectului. Spațiul școlii s-a transformat astfel în primul speaker al conferintei, susținând o demonstrație concretă a felului în care arhitectura poate susține învățarea. Clădirea, concepută ca un „mic oraș interior”, propune un parcurs deschis și luminos, care invită la explorare, colaborare și mișcare. Fiecare zonă – de la atrium la curțile interioare – este gândită ca o extensie a procesului educațional, în care copiii pot învăța prin experiență directă, nu doar prin teorie.

În centrul dialogului s-au aflat arhitecți, educatori și dezvoltatori care privesc educația prin prisma formelor, materialelor și atmosferei, iar alături de Arh. Vlad Gaivoronschi (Andreescu & Gaivoronschi Associated Architects), Arh. Simina Cuc, coautoare a proiectului British School, Arh. Zeno Ardelean (Zen Architecture), Ciprian Tiplea, directorul complexului British International School, Ovidiu Șandor, dezvoltator și susținător al proiectelor culturale și educaționale, speakerii acestei ediții, întregul public a intrat într-un dialog despre teme profunde, precum:  

• Cum identificăm și transpunem nevoile reale ale copiilor în spațiul educațional? 
• Ce înseamnă o școală care stimulează dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a elevilor? 
• Cum putem asigura incluziunea și egalitatea de șanse prin arhitectură și prin managementul educațional? 

Când arhitectura devine pedagogie, iar spațiul devine unealtă a învățării

Discuțiile s-au extins rapid dincolo de teorie, atingând dimensiunea umană a educației, focusându-se pe modul în care spațiul poate deveni un catalizator al empatiei, al curiozității și al colaborării. Dialogul a urmărit cum arhitectura devine parte activă a actului educaţional, iar arhitectul Vlad Gaivoronschi, autorul proiectului British School) alaturi de  Simina Cuc (coautoarea proiectului) au adus în lumină necesitatea de a considera nevoile reale ale utilizatorilor, mari și mici, generând spații în care copiii nu doar stau, ci învață, colaborează și experimentează. Alăturându-se, Zeno Ardelean a subliniat de asemenea faptul că spațiul construit influențează felul în care copiii se raportează la școală, la profesori și unii la alții, iar modul în care este conceput poate susține nu doar transmiterea de cunoștințe, ci și dezvoltarea curiozității, a colaborării și a empatiei.

Astfel, prin lumină, transparență, proporție, flux funcțional și mobilitate, clădirea influențează atenția, confortul și curiozitatea elevilor, transformând școala într-un mediu centrat pe copil. Spațiul devine, la rândul său, un mediu care educă – o prelungire a procesului de formare, în care etica, incluziunea și responsabilitatea se traduc în gesturi arhitecturale vizibile, iar prin încurajarea legăturilor între oameni, stimulează dialogul și deschide școala către comunitate.

Rezultatul este o școală care respiră, un loc plin de viață și deschis, în care arhitectura, pedagogia și comunitatea se întâlnesc pentru a sprijini creșterea și formarea viitorilor oameni mari.

Etică, incluziune și școli pentru următorii 50 de ani

Una dintre direcțiile majore ale dialogului a fost etica în proiectarea spațiilor școlare.
Participanții au subliniat că fiecare decizie arhitecturală de la orientarea luminii până la alegerea materialelor, influențează formarea copilului. O școală proiectată pentru viitor trebuie să ofere siguranță, accesibilitate și inspirație, devenind un loc în care toți copiii, indiferent de aptitudinile lor individuale, pot învăța și se pot dezvolta în ritmul propriu.

Schimbând focusul de la dimensiunea arhitecturală a dialogului, Ovidiu Șandor a evidențiat rolul dezvoltatorilor și al mediului privat în susținerea proiectelor educaționale, arătând în același timp, că indiferent de tipul de învățământ despre care vorbim, public sau privat, un set corect de priorități poate genera soluții durabile și inovatoare.

De cealaltă parte, Ciprian Tiplea a oferit o perspectivă practică, explicând cum proiectarea și administrarea coerentă a unei instituții educaționale pot transforma școala într-un ecosistem destinat formării, un loc unde arhitectura, pedagogia și comunitatea lucrează împreună.

Astfel, RE:EDU Timișoara a demonstrat că o școală nu este doar o clădire, ci o expresie a unei viziuni comune despre educație și comunitate.
Spațiile create cu grijă pot forma caractere, pot stimula empatia și pot deveni adevărate unelte ale învățării.

Ediția de la Timișoara s-a încheiat cu o invitație la reflecție, moderatorul Dragan Dragomir punând sub semnul întrebării capacitatea de a produce o schimbare autentică în educație acolo unde arhitectura, etica și comunitatea se întâlnesc. Evenimentul s-a continuat cu vernisajul Bienalei Naționale de Arhitectură, decernarea premiilor secțiunilor 3 Clădiri pentru educație, sănătate, cult, comunitate și transport și 4 Clădiri pentru birouri - administrație, comerț, servicii și industrie și cu momentul de networking & cocktail, un cadru informal care a prelungit conversația și a consolidat legăturile dintre profesioniști.

Construind împreună spațiile educației viitorului

Prin fiecare ediție, RE:EDU își reafirmă misiunea de a crea punți între arhitectură, administrație și educație. De la Cluj  la Oradea  și acum la Timișoara, proiectul arată că transformarea educației nu se reduce la infrastructură, ci la modul în care spațiile sprijină procesele de învățare și relațiile umane. Demersul merge mai departe către Iași și București, menținând aceeași întrebare esențială:

Cum putem construi împreună școli care nu doar adăpostesc educația, ci o cresc — spații vii, etice și incluzive, care formează viitorii oameni mari?

Implicarea Tarkett România

Pentru Tarkett România, implicarea în proiectul RE:EDU este parte integrantă a unei viziuni pe termen lung: aceea de a contribui la crearea de spații sustenabile, sigure și inspirate de nevoile reale ale oamenilor.
Prin materiale durabile, soluții acustice și design centrat pe bunăstare, Tarkett susține ideea că mediul de învățare poate deveni parte activă din lecție — un spațiu care formează atenția, curiozitatea și bucuria de a descoperi.